Închipuit măcar, peripateticianul Alexandros Exegetul, didascălul căruia împăratul Septimiu Sever i-a dat o catedră să predea logica lui Aristotel, se străduia printre cele de patru ori patru coloane ale Tetrapilonului din Afrodizia să spună, păşind agale spre Templul Afrodiei, ce a spus şi nu ce ar fi vrut să spună Stagiritul.

Dezvăluia că sufletul este un amestec de elemente fizice şi se alterează simulan cu acest amestec.

Mă aşteptai?

Nu! De ce ai venit? Ai nevoie de recomandarea mea pentru avansare?

Nu mă îndoiec că mi-o vei da.

Nu mă aşteptam să vii să mi-o ceri.

Şi totuşi sunt sigură că te aşteptai să vin să te întreb dacă ai o amantă nouă. Eu ştiu mai mult decât se bârfeşte. Dacă ai o mantă nou înseamnă că amanta ta nouă este roşcată.

În ultima vreme umbli ca nebunul după roşcate.

Recunosc: îmi plac roşcatele

S-ar putea aşadar să am o amantă roşcată.

Sunt sigură că tu eşti amantul secret al roşcatei pe care ai primit-o de curând în grupul tău de lucru!

Cea nouă e într-adevăr roşcată, dar nu e singura roşcată din preajma mea şi nu e foarte sigur că am o amantă nouă.

Mă iubeşti pe mine sau o iubeşti pe ea?

Nu mă mai iubeşti, deci o iubeşti pe ea!

Eşti jalnic de categorică! Te înşeli!

Ori tu eşti amanta mea, ori eu am amantă nouă.

Nu am amantă nouă!

Tu eşti amanta mea!

Sau altfel spus, ori tu eşti amanta mea, ori eu am amantă nouă.

Tu eşti amanta mea

Nu am amantă nouă!

Aproape toate serile în care am venit la tine, au fost seri de dragoste.

Adesea veneai seara la mine şi acelea erau seri de dragoste.

E seară şi sunt la tine.

E o seară de dragoste.

Chiar aşa? Neapărat?

S-ar fi putut să fie şi o seară de dragoste E însă seara în care în care ai venit să-mi ceri o favoare.

De câte ori te-am poftit pe la mine şi tu nu ai venit ziceai că plouă şi că tu nu ieşi din casă, atunci când plouă.

Astă seară plouă! Iată, ţi s-a întâmplat să ieşi şi pe ploaie.

Ziceai categoric că nu ieşi dacă plouă.